6 miliarde

Sunt 6 miliarde,706 milioane,993 de mii de oameni pe pamant.Asta inseamna k sunt tot atatea inimi kre bat,tot atatea secrete ascunse in noapte,tot atatea zambete si de doua ori mai multe lacrimi.De doua ori mai multi ochi care se deschis curiosi si de mii de ori mai multe ganduri,mai triste sau mai vesele,care zboara in toate directiile lumii.Dar din pacate asta inseamna si cam tot atatea birouri in care oamenii se inchid si de mii de ori mai multe vise spulberate sau uitate intr-un colt,pline de praf.
In jurul tau sunt numai fete fara nicio expresie ce se grabesc spre nicaieri.Fete care nu mai au nume,reprezinta doar o functie,o cariera,un necunoscut ce isi urmeaza rutina zilnica timp de zeci de ani si apoi moare.Pt aceste persoane tu esti nimeni,esti doar necunoscutul de care se lovesc dimineata in drum spre serviciu pe care nici nu il observasera mai devreme,esti doar o umbra pe asfaltul ud si rece,doar o silueta in intuneric sau esti un viitor robotel al societatii la fel ca cei pe langa care treci.
Dar ce se intampla cand refuzi sa fii ca ei?Ce se intampla cand privesti la ce se afla in jurul tau?Ce se intampla cand realizezi ca viata nu inseamna doar o cariera sau o functie?
Pai cand realizezi toate astea inseamna ca tu esti acea persoana care inca stie sa zambeasca atunci cand primeste o floare,esti acea persoana care stie ca viata este o petrecere la care primesti o invitatie pe care scrie numele tau +1(plus 1 adaugat de tine intentionat).
Asa ca daca ai gasit acel +1 care stie intotdeauna sa te faca sa razi sis a-ti stearga lacrimile cand plangi si apoi sa-ti spuna cat de urata esti cand plangi.Acel cineva care stie sa te tina de mana cand mergeti la film si sa te stranga in brate cand chestia aia mare si naspa(da,de creatura aia din film e vorba)te sperie,acel cineva caruia ii poti spune pana si cele mai penibile chestii pe care le-ai facut la 3 ani fara sa iti fie rusine de ce va crede despre tine.Daca ai gasit acel cineva…felicitari,ai aflat ce inseamna sa traiesti cu adevarat.Asa ca profita cat mai mult pt ca niciodata nu stii cand dispare magia…
Asadar sunt 6 miliarde,706 milioane,993 de mii de oameni pe pamant cand tu ai nevoie doar de unul singur pentru a zambi…Daca nu l-ai gasit ce mai astepti?

305424299_37fdd3f71e

Anunțuri
Published in: on Ianuarie 31, 2009 at 12:20 am  Comments (6)  

Eu pot,eu sunt magician!

Published in: on Ianuarie 27, 2009 at 9:17 pm  Lasă un comentariu  
Tags: ,

Tragand linii…

Suntem oameni.Suntem oameni ceea ce inseamna ca ne traim intreaga viata stabilind reguli si tragand linii.Totul se rezuma la linii in viata.Fie ca este linia de start a unei curse,fie ca este linia de final,fie ca este linia deasupra careia trebuie sa fim cand intram la facultate sau linia pe care o trasam intre noi si cei din jurul nostru.Totul se rezuma la linii si noi oamenii ne pricepem cel mai bine sa tragem linii,sa punem garduri si apoi sa le inconjuram cu sarma ghimpata,adaugam si putin curent electric,doar ca sa fim mai siguri si pe deasupra punem si semne mari cu “INTERZIS”.Numai ca toate acestea nu ii impiedica pe cei de afara sa intre ci ne inchid pe noi inauntru,ne blocheaza intr-o lume pe care singuri ne-am creat-o si din care putem iesi doar daca avem curaj.
Avem oare curaj?NU!De ce?Pt ca suntem oameni.Pt ca ne este frica.Pt ca ne amagim ca totul este bine si pasim incet dincolo de linie.Dar lumina de afara e prea orbitoare si ochii ne ustura ca si cum ar fi plini de nisip.Atunci este momentul in care renuntam sa mai credem in noi,renuntam sa mai credem in toti cei din jur.Ne traim viata intr-un pahar si intre doua fumuri de tigara…fie ea cu tutun sau nu si ne mintim ca suntem fericiti.
Cand pierzi o noapte dupa alta fara sa faci nimic,doar stai intins pe spate si privesti tavanul care nu mai inceteaza sa se invarta si luminile, posedate parca, ce se schimba frecvent,ai impresia ca asta e viata,ca traiesti.Iti spui “ce daca,sunt tanar,asta inseamna sa traiesti,sa te bucuri de viata cu prietenii”,dar cand ajungi acasa ramane doar un pat gol si rece si multa liniste…si tu pierdut in intuneric.
Zilele continua sa treaca,una dupa alta, pierdute printre lenjeria de dantela rosie,mereu aceeasi,mereu alta.Si iti spui ca traiesti viata la maxim si ca intr-o zi te vei opri.Iti spui ca nu vrei pe nimeni langa tine,de fapt ti-e frica sa iubesti din nou.Asa ca iarasi intervin limitele ca atunci cand tragi linii pe nisip si speri ca nimeni sa nu le calce si sa le strice.Numai ca acum nu mai speri ci faci tot posibilul ca nimeni sa nu le calce.Toti prietenii dispar,pe rand,pt ca cercurile tale se schimba frecvent si nimeni nu mai are incredere in tine.Pana cand vei continua?

Tu este cel care traseaza liniile aici.Toata viata ta se rezuma la numarul de linii pe care l-ai tras si la numarul de linii pe kre le-ai calcat dupa aceea.Unii oameni isi traiesc viata tragand linii,iar altii calcandu-le,depasindu-le.Tot ce trebuie sa faci e sa ai curaj si sa treci de limitele tale,sa traiesti asa cum ar trebui si cum ti-ai dori.Si ce daca prietenii te mai dezamagesc?O vor face mereu.Si tu ii dezamagesti pe ei uneori.Trebuie doar sa inveti sa ierti si totul devine mai frumos.Asadar ce alegi?Sa stabilesti limite sau sa ti le depasesti?Ai nevoie doar de curaj,iar daca il ai…privelistea este extraordinara de partea cealalta…
2410249102_6f6eb6064e

Published in: on Ianuarie 27, 2009 at 5:28 am  Comments (3)  

Then and now…

Nu,nu este un top de pe vh1 in care sa vedem evolutia vedetelor in timp.Da este vb,asa cum spune si titlul,de evolutie…evolutia noastra,ca oameni.Trecerea de la copii la adolescenti si apoi la adulti.Fiziologic vorbind,schimbarile fizice se produc(sau nu uneori :D) in timp si toata lumea le intelege si le percepe asa cum trebuie.Totul clar aici.Dar ce se intampla din punct de vedere psihic?Ce facem cand copilul din noi nu va pleca nicaieri?Ce facem cand copilul din noi se trezeste si descopera ca lumea s-a schimbat si ca nimic nu mai e cum a fost? Ce e cu ideile insirate mai sus?Simplu!Totul a plecat de la un simplu “eu pot,eu sunt magician”.Si cei care au varste cuprinse intre 17 si 23 de ani cu siguranta stiu despre ce vorbesc.Ne amintim cu totii cu drag cum duminica dimineata ne trezeam de la ora 8 si cu ochii aproape lipiti deschideam televizorul pt a vedea Abracadabra si desenele cu Pluto,Tom &Jerry sau Popeye.Noi am fost generatia care a cantat pentru prima data “eu pot,eu sunt magician”si am invatzat sa visam in fata unei cutii cu imagini colorate care,datorita democratiei,nu mai avea doar desenele cu Mihaela si Sandy Bell,ca pe vremea parintilor nostri.Noi am fost cei care priveam Tip-Top Minitop si Sailor Moon.Si “Feriti-va de magarus” si “Ba da,ba nu” si am spus primii “sa fi copil e-un lucru serios” pt ca..nu-I asa…este un lucru serios. Noi am fost generatia gumelor turbo.Cine nu isi aminteste gumele turbo?Sau cine nu a colectionat cand era mic abtibilduri de la gumele turbo sau Barbie)era si editia pt fete da mie imi placeau alea cu masini)Noi ne jucam pitulusu pana dimineata in fata blocului si prinselea pe culori,tari si alte categorii precum si panzele sus sau ratele si vanatorii.Cartierele rasunau de dimineata pana seara de sunete precum”cine nu e gata l-am luat cu lopata”,”ultimul scapa turma”,”tara,tara,vrem ostasi”sau “sa traga,sa traga,matza de coada”. Acum daca treci prin cartier..nu se aude nimic in afara de masini si manele.Unde sunt toti?Pe mess..chat-uiesc sau pe hi5 agata femei.Toate pustoaicele de 12-13 ani sunt “haladite”,”printese adevarate”si “zane versate”,iar baietii sunt “jmecheri” si “tru”.Toti sunt impartiti in doua:emo si manelari.Ii vezi in centru imediat..intr-un loc un manunchi negru piercinguit si vopsit mov,cu sireturile conversilor in 2 culori,cu parul lung si freze caudate de pokemoni de zici k incep sa urle “pika pika chu”.Dar nici macar asta nu fac.Ei urla “tokio hoteeeeeeeeeeeel”.Iar tarabara cealalta…e un fel de “la soare te poti uita da la dansii ba”k sunt toti care mai de care mai sclipiciosi,mai aurii,cu lanturi cat mai mari care le trag gatul in jos si le formeaza cocoasa(cred ca si burta tot de acolo e) si cu telefoane de ultima generatie pe care nici nu stiu sa le foloseasca,dar la care asculta manele.In cazul in care nu sunt luciosi,ii observi repede dupa bluzele cu “de puta madre”,”traficante”si “gigolo italiano”si cureaua si ochelarii Armani si desigur ciocate..albe.Iar domnitele sunt toate roz…cu cercelusi de 3 tone,creole d’alea din aur,spiralate,imposibil sa nu stiti modelul ca le vedeti in fiecare zi.Acestia sunt oamenii care nu stiu ce inseamna bonibon,care nu au mers sa manance o savarina si sa bea cico.Oamenii care nu au ascultat niciodata muzica la discuri pt patefon.Si spun muzica pt ca aia era muzica,Michael Jackson,The Beatles,Abba,Tina Turner,Queen,Scorpions si multi altii,toti cei cu care am crescut. Cine nu isi aminteste de celebrele diafilme?Cati nu au vazut “Punguta cu doi bani”,”Ivan turbinca”,”Scufita Rosie”la diafilm…Tin minte ca aveam colectie acasa si le vedeam seara,inainte de culcare,le proiectam pe perete. Mancam jelibon si beam suc la dozator.Era un deliciu sa bei un pahar de suc de la dozator dupa ce te jucai o zi intreaga afara si alergai sau sareai coarda sau elastic. Cati nu au citit amintirile lui Creanga,Ciresarii sau Harap-Alb in copilarie? Azi…cine mai citeste?Cati copii din ziua de azi mai citesc sau se mai joaca jocurile noastre stupide care insemnau lumea intreaga pt noi cand eram mici?Cine se mai uita la tom si jerry?Acum toti se uita la Galaktic Football si desene monstruoase si groaznice.Nu ca noi care ne uitam la un soarece fugarit de o pisica si vedeam aceleasi episoade zi de zi,dar ne amuzau teribil de fiecare data cand le vedeam. Noi ieseam afara sa ne jucam sau sa ne plimbam sau sa vorbim,iar ei isi dau buzz pe messenger,commenturi pe hi5 si se vad la webcam.Unde-I fericirea in toate astea? Daca-I spui unui copil de 12 ani sa joace capra se gandeste la pozitii sexuale in loc de jocuri inocente…Poate doar mi se pare mie dar generatiile astea se tampesc pe zi ce trece si exact cand ai impresia ca ai vazut totul se mai nimereste un pustan de 5 ani sa-ti spuna ca el se joaca cs si ca da headshot…la 5 ani…cand noi la 5 ani nici macar nu stiam ce e ala calculator..cred ca nici nu stiam ca exista asemenea masinarie. Dar asta e…fiecare cu generatia lui si cu amintirile si nostalgiile lui:)….

Published in: on Ianuarie 24, 2009 at 7:17 pm  Comments (3)  
Tags: , ,

The world through my naked eyes…

Poezia asta n-are inca un titlu,e asa…k sa fie scris un titlu:)

 

We see the good,we see the bad

We see the things that lie ahead,

We see the wicked and the evil,

They crawl all over possessed by a devil

They paint the world with blood and night

They make the people start a fight

I wanna rise up from my bed

And see a little good instead

Not the same old rotten faces

And the same old rusty places.

Like a bird that flies away,

I wanna lose myself today,

Lose myself out in the world

Forget the madness with a word.

But words bring pain,

They teach in vain,

About a world of hopes and dreams

And they just bring uncertainties.

So keep your treasures in a place

Where noone else can find their taste.

Cause all those goodies taste so well

But each and every soul can tell

That when a thief will steal a treasure

He’ll use it only for his pleasure.

But when the pleasure goes away

He’ll find no reason to still play,

He’ll throw you in the darkest corner

And leave your whole life in disorder

To finish out this preaching word

And set your soul free through the world

You should find a way to fight suppression

And rise above the soul’s possession

 

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:11 am  Lasă un comentariu  
Tags:

The End

One by one will leave my years,

One by one will fall my tears,

Day by day I close more doors,

Night by night I am a ghost.

 

I want to go,I try to fly,

I want to reach out for the sky

But now I see I have no wings

And all I have are just my fears.

 

I look arund :just loneliness

There is no sign of happiness.

This world is coming to an end,

We fight no more for our land.

 

We have given up this war,

We are waiting for our call,

I can hear the angels crying

One by one soldiers are dieing..

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:07 am  Lasă un comentariu  
Tags: ,

Zbor spre adancuri

 

 

 

 

Imi ploua-n suflet si in gand,

Adorm copacii toti plangand,

Suspina soarele usor,

Iar eu,iubite,simt ca mor.

 

Si vreau sa plang,sa strig,sa zbor

Si toate ranile ma dor

Ma doare sufletul ucis

Si te zaresc precum un vis.

 

Cum te inalti incet spre ceruri,

Urcand mereu spre alte teluri,

Urcand la zeul ce te-a luat

Si fericirea mi-a curmat.

 

Can in genunchi,privesc spre El,

Cerandu-I inapoi un inger,

Dar El se-aseaza pe un nor

Privindu-ma nepasator.

 

Si-apoi imi spune:”Oare tu,

Nu stii c-acesta-I legamantul?

Caci nimeni nu-I nemuritor

Si cu-o moarte tot IMI e dator?”

 

“Cum sa  nu plang daca mi-ai luat

Tot ce-am iubit,tot ce-am visat?

Te rog mai lasa-l doar o zi,

O clipa sa-l mai pot privi.”

 

Dar zeul pare ca n-aude

Si dupa nori se tot ascunde,

Luand cu el tot ce-am iubit,

Lasandu-mi sufletul zdrobit

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:06 am  Lasă un comentariu  

Joc

O viata pare c-am trait

Cu nostalgia zilei ce-a murit,

Ne-am amagit cu jocuri trecatoare

Si-am evitat iubiri amagitoare.

 

Dar jocul ce l-am inceput

Mereu mai tare ne-a durut

Si azi ai vrea sa ma iubesti,

Dar inca nu poti sa-mi vorbesti.

 

Insa nici timpul nu e pentru noi

Caci suntem unul,dar tot doi,

Straini de lume,doi trecatori,

Doi prosti care se cred nemuritori.

 

O clipa timpu-n loc de s-ar opri

Si daca poate ne-am iubi,

Am afla ce-nseamna a zambi,

Am zbura fara a ne prabusi.

 

Dar viata nu e toata numai vise

Si sufletele noastre sunt inchise.

Vom fi doua naluci ale iubirii

Ce cauta-vor vesnic taina dezrobirii.

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:04 am  Lasă un comentariu  

Copilarie

Praf de stele si de vise,

Perdele trase,usi inchise,

Parfum de fericire si gutui,

Iubirea cu gust dulce-amarui,

Sunt pentru noi eterne amintiri

Ale singurei si tainicei iubiri.

 

Caci toti am fost candva copii

Si am visat la stele aurii,

Sperand ca poate dintr-un zbor

Vom prinde-n palme soarele si-un nor.

 

Si am visat de-atatea mii de ori

Ca-n spatele usii inchise sunt comori,

Comori de aur pur si de rubine

Pe care bunica tainic le desprinde

Din raftul vechi pe care soarele-l aprinde.

 

Dar azi in dosul usii fermecate

Raman pe-un raft comorile,uitate,

Caci toti uitam cum sa mai fim copii,

Trecem usor prin sentimente timpurii.

 

Nu mai zburam usor spre-naltul cer

Caci fiecare vis avut e efemer.

In urma noastra mai raman doar pagini intr-o carte

Pe fondurile plumburii de moarte

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:02 am  Lasă un comentariu  

Poveste fara sfarsit….

                                          

 

 

 

 

Partea intai:”Pe harfa rasturnata a iubirilor tale,vara…”

  Iti mai aduci aminte de ea?Cu siguranta stii bine primele cuvinte pe care ti le-a spus,dar si ultimele:”Stii ca te iubesc,dar e prea tarziu pt noi.”Un sarut rece si usa s-a inchis….

Ca o ironie a soartei,in exact acelasi moment,in alt colt al orasului,pe scaunul din fata al unei masini ea plange.O alta ea aude de la un alt el probabil ultimele fraze:”Insemni enorm pt mine,dar asta nu mai merge.Nu te schimba niciodata,caci sigur un altul mai bun te va iubi mai mult.”Un sarut rece si usa se inchide….

Partea a doua:”Trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec…”

Agonia celor doi continua ore,zile,poate saptamani in sir,amandoi impartasind aceleasi sentimente pana cand intr-o seara banala,se intalnesc,iar restul e doar o joaca de copii traita cu intensitatea celor mai importante clipe din viata.

Zilele,orele,serile se succed haotic si se pierd in saruturi fierbinti si cuvinte dulci.O dragoste incepe.O dragoste ce infierbanta,ce doare,ce amageste si iluzioneaza,o dragoste ce omoara cu fiecare secunda.Caci amandoi vor sa  dea totul si sa ia totul unul de la celalalt cu o sete apriga.Si fiecare zi e la fel desi toate sunt si noi si vechi simultan.Ei stiu sa dea viata oricarui banal obiect de décor.Isi inchipuie desigur ca dragostea lor ,mai puternica decat orice drog,amorteala dulce a trupurilor lor imbratisate si mainile lor ce nu-si gasesc odihna decat cand sunt impreuna,vor dura la nesfarsit.Si cred ca zilele ce urmeaza vor fi traite ca si pana acum la limita dintre vis si realitate,in acea stare de reverie de care sunt asa dependenti.

Partea a treia:”Si tremurul mainii care il cauta…”

Dar timpul se asterne usor si peste ei,obisnuinta si comoditatea luand locul dragostei.Tot mai multe zile se scurg in aceleasi conversatii,aceeasi monotonie dezintegranta pana cand ea isi face curaj si ii spune:”Tu nu mai ai nimic din ceea ce este al meu.Eu nu ma mai regasesc in tine,nu pasii mei sunt cei pe care ii astepti si nu mirosul parului meu vrei sa-l simti pe perna ta.”

El o priveste nepasator ca si cum in fata sa este o straina si ii spune in treacat:”Vorbesti prostii!”.Dar orice ar fi zis el nimic nu ar mai fi tinut-o in preajma.In cele din urma usa se inchide dereros in urma ei si povestea se incheie.

Asadar aceasta nu este o poveste de dragoste ci o poveste despre cei care au cunoscut-o si i-au simtit efectul naucitor.

Punct si de la capat…

Sunetul surd al usii ce se inchidea nu-l mai impresionase nici pe el si nu o mai duruse nici pe ea.Amandoi acceptasera situatia si au lasat timpul sa le vindece ranile,fara a distruge insa amintirile frumoase.O perioada s-au evitat.Au urmat apoi cateva saluturi reci.Dar dupa un an de la despartire s-au intalnit din nou.Intr-o la fel de banala seara  ca si prima si intr-un la fel de banal loc.Erau acum tot ei,aceiasi ei,dar mereu altii,care nu puteau fi intregi decat impreuna.Mainile lor  nu mai erau singure ci se imbratisau incontinuu,ochii lor se cautau cu infrigurare,iar cand se gaseau zambeau fericiti.Capul ei se odihnea in fiecare seara la pieptul lui,in timp ce parul moale ii dezmierda usor barbia.Gasisera in sfarsit echilibrul intre dragostea si pasiunea ce ii coplesea pe amandoi.Invatasera cat anume sa dea si cat anume sa ceara unul de la celalalt .Dragostea lor incepea sa se ridice usor spre inalt asemenea unui cantec ce rasuna dincolo de ferestrele unei case.Totul era perfect si parca lumea incepea sa infloreasca odata cu ei.

   Cat de greu este pt o fiinta umana,supusa erorii fatale si neincrederii,sa gaseasca fericirea si  sa pastreze iubirea.

    Cei ce nu cunosc truda si setea inchise in sufletul unui indragostit sa stea deoparte si sa nu judece caci in dragoste,ca si in razboi,totul este si va fi mereu permis

Published in: on Ianuarie 19, 2009 at 9:28 pm  Comments (2)