Interviu cu tine

Ai stat vreodata sa te gandesti ce anume ai schimba la tine?…Tacere.Tacerea asta de multe ori inseamna ceva.Hai sa fim sinceri cu noi macar atunci cand nu stie nimeni raspunsul la intrebare…
Vorbim mereu de cei din jurul nostru care sunt rai si prost crescuti ca si cum ne-am detasa de acea categorie,ca si cum le-am fi superiori.Vorbim mereu de oameni inculti si necivilizati ca si cum noi ne-am grabi spre cosul de gunoi sa aruncam pachetul de tigari gol.Vorbim de tara asta „de rahat” ca si cum noi nu am trai in ea si despre copiii din orfelinate ca si cum am face ceva pt ei….Vorbim despre toate ca si cum nu ne-ar caracteriza pe noi,ca si cum ar fi doar decorurile unei piese de duzina la care am ajuns intamplator si pe care o privim doar pt a ne maguli orgoliul propriu.Terminam facultati si devenim roboteii perfecti ai societatii:culti,cu bani si cu masini.Cu toate astea suntem doar niste cersetori care asteapta mereu o schimbare in viata lor.Si nu doar asteapta ci o cer,o implora,iar daca ea nu vine,vina cade pe tara „de rahat” in care traim.E normal?E normal sa astepti sa faca altii ceea ce ar trebui sa faci tu?E normal sa vorbesti despre tara in care traiesti ca despre o mama denaturata cand tu esti doar un copil rasfatat?Nu te mai intreba intr-una ce pot face altii pt tine ci intreaba-te in primul rand ce poti face tu pt altii.Daca intr-adevar vrei o schimbare trebuie sa incepi cu tine nu sa o astepti din partea altora…
Asadar,TU ce anume ai schimba la tine?…

Anunțuri
Published in: on Iulie 3, 2009 at 12:51 am  Comments (2)  

cateva melodii de care mi-am amintit de curand 🙂

Published in: on Iunie 19, 2009 at 3:28 am  Lasă un comentariu  

The world through my naked eyes…

Poezia asta n-are inca un titlu,e asa…k sa fie scris un titlu:)

 

We see the good,we see the bad

We see the things that lie ahead,

We see the wicked and the evil,

They crawl all over possessed by a devil

They paint the world with blood and night

They make the people start a fight

I wanna rise up from my bed

And see a little good instead

Not the same old rotten faces

And the same old rusty places.

Like a bird that flies away,

I wanna lose myself today,

Lose myself out in the world

Forget the madness with a word.

But words bring pain,

They teach in vain,

About a world of hopes and dreams

And they just bring uncertainties.

So keep your treasures in a place

Where noone else can find their taste.

Cause all those goodies taste so well

But each and every soul can tell

That when a thief will steal a treasure

He’ll use it only for his pleasure.

But when the pleasure goes away

He’ll find no reason to still play,

He’ll throw you in the darkest corner

And leave your whole life in disorder

To finish out this preaching word

And set your soul free through the world

You should find a way to fight suppression

And rise above the soul’s possession

 

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:11 am  Lasă un comentariu  
Tags:

The End

One by one will leave my years,

One by one will fall my tears,

Day by day I close more doors,

Night by night I am a ghost.

 

I want to go,I try to fly,

I want to reach out for the sky

But now I see I have no wings

And all I have are just my fears.

 

I look arund :just loneliness

There is no sign of happiness.

This world is coming to an end,

We fight no more for our land.

 

We have given up this war,

We are waiting for our call,

I can hear the angels crying

One by one soldiers are dieing..

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:07 am  Lasă un comentariu  
Tags: ,

Zbor spre adancuri

 

 

 

 

Imi ploua-n suflet si in gand,

Adorm copacii toti plangand,

Suspina soarele usor,

Iar eu,iubite,simt ca mor.

 

Si vreau sa plang,sa strig,sa zbor

Si toate ranile ma dor

Ma doare sufletul ucis

Si te zaresc precum un vis.

 

Cum te inalti incet spre ceruri,

Urcand mereu spre alte teluri,

Urcand la zeul ce te-a luat

Si fericirea mi-a curmat.

 

Can in genunchi,privesc spre El,

Cerandu-I inapoi un inger,

Dar El se-aseaza pe un nor

Privindu-ma nepasator.

 

Si-apoi imi spune:”Oare tu,

Nu stii c-acesta-I legamantul?

Caci nimeni nu-I nemuritor

Si cu-o moarte tot IMI e dator?”

 

“Cum sa  nu plang daca mi-ai luat

Tot ce-am iubit,tot ce-am visat?

Te rog mai lasa-l doar o zi,

O clipa sa-l mai pot privi.”

 

Dar zeul pare ca n-aude

Si dupa nori se tot ascunde,

Luand cu el tot ce-am iubit,

Lasandu-mi sufletul zdrobit

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:06 am  Lasă un comentariu  

Joc

O viata pare c-am trait

Cu nostalgia zilei ce-a murit,

Ne-am amagit cu jocuri trecatoare

Si-am evitat iubiri amagitoare.

 

Dar jocul ce l-am inceput

Mereu mai tare ne-a durut

Si azi ai vrea sa ma iubesti,

Dar inca nu poti sa-mi vorbesti.

 

Insa nici timpul nu e pentru noi

Caci suntem unul,dar tot doi,

Straini de lume,doi trecatori,

Doi prosti care se cred nemuritori.

 

O clipa timpu-n loc de s-ar opri

Si daca poate ne-am iubi,

Am afla ce-nseamna a zambi,

Am zbura fara a ne prabusi.

 

Dar viata nu e toata numai vise

Si sufletele noastre sunt inchise.

Vom fi doua naluci ale iubirii

Ce cauta-vor vesnic taina dezrobirii.

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:04 am  Lasă un comentariu  

Copilarie

Praf de stele si de vise,

Perdele trase,usi inchise,

Parfum de fericire si gutui,

Iubirea cu gust dulce-amarui,

Sunt pentru noi eterne amintiri

Ale singurei si tainicei iubiri.

 

Caci toti am fost candva copii

Si am visat la stele aurii,

Sperand ca poate dintr-un zbor

Vom prinde-n palme soarele si-un nor.

 

Si am visat de-atatea mii de ori

Ca-n spatele usii inchise sunt comori,

Comori de aur pur si de rubine

Pe care bunica tainic le desprinde

Din raftul vechi pe care soarele-l aprinde.

 

Dar azi in dosul usii fermecate

Raman pe-un raft comorile,uitate,

Caci toti uitam cum sa mai fim copii,

Trecem usor prin sentimente timpurii.

 

Nu mai zburam usor spre-naltul cer

Caci fiecare vis avut e efemer.

In urma noastra mai raman doar pagini intr-o carte

Pe fondurile plumburii de moarte

Published in: on Ianuarie 20, 2009 at 12:02 am  Lasă un comentariu  

Poveste fara sfarsit….

                                          

 

 

 

 

Partea intai:”Pe harfa rasturnata a iubirilor tale,vara…”

  Iti mai aduci aminte de ea?Cu siguranta stii bine primele cuvinte pe care ti le-a spus,dar si ultimele:”Stii ca te iubesc,dar e prea tarziu pt noi.”Un sarut rece si usa s-a inchis….

Ca o ironie a soartei,in exact acelasi moment,in alt colt al orasului,pe scaunul din fata al unei masini ea plange.O alta ea aude de la un alt el probabil ultimele fraze:”Insemni enorm pt mine,dar asta nu mai merge.Nu te schimba niciodata,caci sigur un altul mai bun te va iubi mai mult.”Un sarut rece si usa se inchide….

Partea a doua:”Trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec…”

Agonia celor doi continua ore,zile,poate saptamani in sir,amandoi impartasind aceleasi sentimente pana cand intr-o seara banala,se intalnesc,iar restul e doar o joaca de copii traita cu intensitatea celor mai importante clipe din viata.

Zilele,orele,serile se succed haotic si se pierd in saruturi fierbinti si cuvinte dulci.O dragoste incepe.O dragoste ce infierbanta,ce doare,ce amageste si iluzioneaza,o dragoste ce omoara cu fiecare secunda.Caci amandoi vor sa  dea totul si sa ia totul unul de la celalalt cu o sete apriga.Si fiecare zi e la fel desi toate sunt si noi si vechi simultan.Ei stiu sa dea viata oricarui banal obiect de décor.Isi inchipuie desigur ca dragostea lor ,mai puternica decat orice drog,amorteala dulce a trupurilor lor imbratisate si mainile lor ce nu-si gasesc odihna decat cand sunt impreuna,vor dura la nesfarsit.Si cred ca zilele ce urmeaza vor fi traite ca si pana acum la limita dintre vis si realitate,in acea stare de reverie de care sunt asa dependenti.

Partea a treia:”Si tremurul mainii care il cauta…”

Dar timpul se asterne usor si peste ei,obisnuinta si comoditatea luand locul dragostei.Tot mai multe zile se scurg in aceleasi conversatii,aceeasi monotonie dezintegranta pana cand ea isi face curaj si ii spune:”Tu nu mai ai nimic din ceea ce este al meu.Eu nu ma mai regasesc in tine,nu pasii mei sunt cei pe care ii astepti si nu mirosul parului meu vrei sa-l simti pe perna ta.”

El o priveste nepasator ca si cum in fata sa este o straina si ii spune in treacat:”Vorbesti prostii!”.Dar orice ar fi zis el nimic nu ar mai fi tinut-o in preajma.In cele din urma usa se inchide dereros in urma ei si povestea se incheie.

Asadar aceasta nu este o poveste de dragoste ci o poveste despre cei care au cunoscut-o si i-au simtit efectul naucitor.

Punct si de la capat…

Sunetul surd al usii ce se inchidea nu-l mai impresionase nici pe el si nu o mai duruse nici pe ea.Amandoi acceptasera situatia si au lasat timpul sa le vindece ranile,fara a distruge insa amintirile frumoase.O perioada s-au evitat.Au urmat apoi cateva saluturi reci.Dar dupa un an de la despartire s-au intalnit din nou.Intr-o la fel de banala seara  ca si prima si intr-un la fel de banal loc.Erau acum tot ei,aceiasi ei,dar mereu altii,care nu puteau fi intregi decat impreuna.Mainile lor  nu mai erau singure ci se imbratisau incontinuu,ochii lor se cautau cu infrigurare,iar cand se gaseau zambeau fericiti.Capul ei se odihnea in fiecare seara la pieptul lui,in timp ce parul moale ii dezmierda usor barbia.Gasisera in sfarsit echilibrul intre dragostea si pasiunea ce ii coplesea pe amandoi.Invatasera cat anume sa dea si cat anume sa ceara unul de la celalalt .Dragostea lor incepea sa se ridice usor spre inalt asemenea unui cantec ce rasuna dincolo de ferestrele unei case.Totul era perfect si parca lumea incepea sa infloreasca odata cu ei.

   Cat de greu este pt o fiinta umana,supusa erorii fatale si neincrederii,sa gaseasca fericirea si  sa pastreze iubirea.

    Cei ce nu cunosc truda si setea inchise in sufletul unui indragostit sa stea deoparte si sa nu judece caci in dragoste,ca si in razboi,totul este si va fi mereu permis

Published in: on Ianuarie 19, 2009 at 9:28 pm  Comments (2)