One by one will leave my years,
One by one will fall my tears,
Day by day I close more doors,
Night by night I am a ghost.
I want to go,I try to fly,
I want to reach out for the sky
But now I see I have no wings
And all I have are just my fears.
I look arund :just loneliness
There is no sign of happiness.
This world is coming to an end,
We fight no more for our land.
We have given up this war,
We are waiting for our call,
I can hear the angels crying
One by one soldiers are dieing..
Imi ploua-n suflet si in gand,
Adorm copacii toti plangand,
Suspina soarele usor,
Iar eu,iubite,simt ca mor.
Si vreau sa plang,sa strig,sa zbor
Si toate ranile ma dor
Ma doare sufletul ucis
Si te zaresc precum un vis.
Cum te inalti incet spre ceruri,
Urcand mereu spre alte teluri,
Urcand la zeul ce te-a luat
Si fericirea mi-a curmat.
Can in genunchi,privesc spre El,
Cerandu-I inapoi un inger,
Dar El se-aseaza pe un nor
Privindu-ma nepasator.
Si-apoi imi spune:”Oare tu,
Nu stii c-acesta-I legamantul?
Caci nimeni nu-I nemuritor
Si cu-o moarte tot IMI e dator?”
“Cum sa nu plang daca mi-ai luat
Tot ce-am iubit,tot ce-am visat?
Te rog mai lasa-l doar o zi,
O clipa sa-l mai pot privi.”
Dar zeul pare ca n-aude
Si dupa nori se tot ascunde,
Luand cu el tot ce-am iubit,
Lasandu-mi sufletul zdrobit
O viata pare c-am trait
Cu nostalgia zilei ce-a murit,
Ne-am amagit cu jocuri trecatoare
Si-am evitat iubiri amagitoare.
Dar jocul ce l-am inceput
Mereu mai tare ne-a durut
Si azi ai vrea sa ma iubesti,
Dar inca nu poti sa-mi vorbesti.
Insa nici timpul nu e pentru noi
Caci suntem unul,dar tot doi,
Straini de lume,doi trecatori,
Doi prosti care se cred nemuritori.
O clipa timpu-n loc de s-ar opri
Si daca poate ne-am iubi,
Am afla ce-nseamna a zambi,
Am zbura fara a ne prabusi.
Dar viata nu e toata numai vise
Si sufletele noastre sunt inchise.
Vom fi doua naluci ale iubirii
Ce cauta-vor vesnic taina dezrobirii.
Praf de stele si de vise,
Perdele trase,usi inchise,
Parfum de fericire si gutui,
Iubirea cu gust dulce-amarui,
Sunt pentru noi eterne amintiri
Ale singurei si tainicei iubiri.
Caci toti am fost candva copii
Si am visat la stele aurii,
Sperand ca poate dintr-un zbor
Vom prinde-n palme soarele si-un nor.
Si am visat de-atatea mii de ori
Ca-n spatele usii inchise sunt comori,
Comori de aur pur si de rubine
Pe care bunica tainic le desprinde
Din raftul vechi pe care soarele-l aprinde.
Dar azi in dosul usii fermecate
Raman pe-un raft comorile,uitate,
Caci toti uitam cum sa mai fim copii,
Trecem usor prin sentimente timpurii.
Nu mai zburam usor spre-naltul cer
Caci fiecare vis avut e efemer.
In urma noastra mai raman doar pagini intr-o carte
Pe fondurile plumburii de moarte
Partea intai:”Pe harfa rasturnata a iubirilor tale,vara…”
Iti mai aduci aminte de ea?Cu siguranta stii bine primele cuvinte pe care ti le-a spus,dar si ultimele:”Stii ca te iubesc,dar e prea tarziu pt noi.”Un sarut rece si usa s-a inchis….
Ca o ironie a soartei,in exact acelasi moment,in alt colt al orasului,pe scaunul din fata al unei masini ea plange.O alta ea aude de la un alt el probabil ultimele fraze:”Insemni enorm pt mine,dar asta nu mai merge.Nu te schimba niciodata,caci sigur un altul mai bun te va iubi mai mult.”Un sarut rece si usa se inchide….
Partea a doua:”Trupul si sufletul meu sunt inceputul unui mare cantec…”
Agonia celor doi continua ore,zile,poate saptamani in sir,amandoi impartasind aceleasi sentimente pana cand intr-o seara banala,se intalnesc,iar restul e doar o joaca de copii traita cu intensitatea celor mai importante clipe din viata.
Zilele,orele,serile se succed haotic si se pierd in saruturi fierbinti si cuvinte dulci.O dragoste incepe.O dragoste ce infierbanta,ce doare,ce amageste si iluzioneaza,o dragoste ce omoara cu fiecare secunda.Caci amandoi vor sa dea totul si sa ia totul unul de la celalalt cu o sete apriga.Si fiecare zi e la fel desi toate sunt si noi si vechi simultan.Ei stiu sa dea viata oricarui banal obiect de décor.Isi inchipuie desigur ca dragostea lor ,mai puternica decat orice drog,amorteala dulce a trupurilor lor imbratisate si mainile lor ce nu-si gasesc odihna decat cand sunt impreuna,vor dura la nesfarsit.Si cred ca zilele ce urmeaza vor fi traite ca si pana acum la limita dintre vis si realitate,in acea stare de reverie de care sunt asa dependenti.
Partea a treia:”Si tremurul mainii care il cauta…”
Dar timpul se asterne usor si peste ei,obisnuinta si comoditatea luand locul dragostei.Tot mai multe zile se scurg in aceleasi conversatii,aceeasi monotonie dezintegranta pana cand ea isi face curaj si ii spune:”Tu nu mai ai nimic din ceea ce este al meu.Eu nu ma mai regasesc in tine,nu pasii mei sunt cei pe care ii astepti si nu mirosul parului meu vrei sa-l simti pe perna ta.”
El o priveste nepasator ca si cum in fata sa este o straina si ii spune in treacat:”Vorbesti prostii!”.Dar orice ar fi zis el nimic nu ar mai fi tinut-o in preajma.In cele din urma usa se inchide dereros in urma ei si povestea se incheie.
Asadar aceasta nu este o poveste de dragoste ci o poveste despre cei care au cunoscut-o si i-au simtit efectul naucitor.
Punct si de la capat…
Sunetul surd al usii ce se inchidea nu-l mai impresionase nici pe el si nu o mai duruse nici pe ea.Amandoi acceptasera situatia si au lasat timpul sa le vindece ranile,fara a distruge insa amintirile frumoase.O perioada s-au evitat.Au urmat apoi cateva saluturi reci.Dar dupa un an de la despartire s-au intalnit din nou.Intr-o la fel de banala seara ca si prima si intr-un la fel de banal loc.Erau acum tot ei,aceiasi ei,dar mereu altii,care nu puteau fi intregi decat impreuna.Mainile lor nu mai erau singure ci se imbratisau incontinuu,ochii lor se cautau cu infrigurare,iar cand se gaseau zambeau fericiti.Capul ei se odihnea in fiecare seara la pieptul lui,in timp ce parul moale ii dezmierda usor barbia.Gasisera in sfarsit echilibrul intre dragostea si pasiunea ce ii coplesea pe amandoi.Invatasera cat anume sa dea si cat anume sa ceara unul de la celalalt .Dragostea lor incepea sa se ridice usor spre inalt asemenea unui cantec ce rasuna dincolo de ferestrele unei case.Totul era perfect si parca lumea incepea sa infloreasca odata cu ei.
Cat de greu este pt o fiinta umana,supusa erorii fatale si neincrederii,sa gaseasca fericirea si sa pastreze iubirea.
Cei ce nu cunosc truda si setea inchise in sufletul unui indragostit sa stea deoparte si sa nu judece caci in dragoste,ca si in razboi,totul este si va fi mereu permis
pai ce sa va zic…hello tuturor in primul rand..in al doilea rand cred k ar trebui sa scriu despre mine,dar ca de obicei in acest domeniu nu prea excelez pt k niciodata n-am stat sa ma caracterizez.mi se pare k cea mai proasta intrebare este „cum va puteti descrie in 5 cuvinte?”..daaa trebuie sa o cunoastem cu totii..cred k nu e nimeni care nu a facut un cv pt un „job”.k mai nou asa se numeste si suntem toti romenglezi:))si k sa fiu in trend…voi spune si eu anyway…aaanyway…vb despre mine..da pai…eu sunt..hmm energica,plina de viata,ambitioasa,perfectionista(poate un pic prea mult),in general sunt calma,dar si cand ma enervez…sa zicem k nu e prea placut pt cei din jur.in rest nush…de obicei cine ma place,ma place asa cum sunt…si ma cunoaste deja:D aaa…PS:sunt studenta la medicina:)))asta era cel mai important de adaugat 😀
see ya!
